De-a lungul multor ani de consultanță am văzut mulți oameni care credeau că standardul cere mult mai mult decât ar fi capabili să facă, indiferent de versiunea de standard valabilă în acel moment. Acest lucru se întâmplă frecvent cu începătorii, dar am observat că și persoane experimentate au judecat greșit cerințele standardului. Mai jos sunt câteva exemple clasice privind ce anume nu cere standardul ISO 9001:2000. Nu trebuie să aveți tehnologie de ultimă oră! Chiar dacă acest lucru ar fi ideal, ISO 9001:2000 cere doar utilizarea echipamentelor adecvate. Gradul de adecvare este strict legat de cerințele clienților. Cu alte cuvinte, când un client cere realizarea unui produs, organizația trebuie să ia în considerare aceste cerințe și să facă o analiză pentru a determina dacă este capabilă să le îndeplinească. Dacă răspunsul la analiză este afirmativ, atunci este în regulă, cu tehnologia și echipamentele disponibile la acel moment! Dacă nu, organizația trebuie să informeze clientul că nu poate satisface cerințele. Analiza care se efectuează trebuie să ia în considerare capabilitatea mașinilor și a tehnologiei existente de a îndeplini cerințele specificate. Concluzie: dacă considerați că echipamentele de care dispuneți nu sunt adecvate pentru ISO 9001:2000, vă sfătuim să vă revizuiți ideea... ISO 9001:2000 nu vă spune când este momentul propice pentru a începe implementarea! Multe organizații au în vedere demararea implementării cerințelor standardului ISO 9001:2000. Totuși, ele cred că momentul respectiv nu a sosit încă, datorită schimbărilor ce se petrec în organizație, calificarea redusă a angajaților, etc. Această idee este complet greșită. Cea mai bună cale de a manageria schimbările din organizație și a îmbunătăți valoarea resursei umane este existența unui sistem de management al calității bazat pe standardul ISO 9001:2000. Spre exemplu, standardul cere ca schimbările în organizație să fie gestionate astfel încât să se păstreze integritatea sistemului; cu alte cuvinte, gândiți-vă la o schimbare, stabiliți-o, puneți-o în aplicare sub formă de experiment, iar apoi verificați nivelul de adecvare al soluției experimentate. Dacă este adecvată, permanentizați acea schimbare. Dacă nu, uitați de ea. În privința resursei umane, standardul cere organizației să furnizeze instruirea necesară, astfel încât să se atingă nivelul "omul potrivit la locul potrivit". ISO 9001:2000 nu cere să nu faceți greșeli! Una din cele mai bizare idei preconcepute privind standardul ISO 9001:2000 este cea în care nu aveți voie să greșiți. Cu alte cuvinte, tot timpul ar trebui să realizați produse perfecte. Dacă atingeți un astfel de nivel, organizația este una perfectă! Din păcate, perfecțiunea este în ceruri, nu pe pământ. Să ne aducem aminte de anumite cerințe importante ale standardului. Una dintre ele este îmbunătățirea continuă. Dacă organizația atinge perfecțiunea, nu mai este posibilă nici o îmbunătățire, ceea ce înseamnă că nu mai respectați cerințele standardului. Ei, asta este o problemă importantă... Ceea ce trebuie să rețineți este faptul că ISO 9001:2000 cere să învățați din propriile greșeli, cât de mult posibil. Acest lucru se obține în urma analizei neconformităților, în care trebuie să încercați să depistați cauza, iar impotriva acesteia să impuneți acțiuni corective adecvate. ISO 9001:2000 nu cere tone de documentații! Unii consideră că fiecare activitate simplă din organizație trebuie să aibă o documentație asociată, care să o descrie în mod clar. Acest lucru este complet greșit. Fiecare organizație caută să fie mai eficientă, mai eficace. Având documentații de anvergură poate fi folositor, dar nu în toate cazurile. Standardul cere în mod simplu ca mărimea documentației să fie corelată cu complexitatea proceselor și experiența angajaților. Birocrația nu este absolut de loc o cerință a lui ISO 90001:2000! Documentație suplimentară ar trebui elaborată atunci când complexitatea proceselor este mare sau când calificarea personalului este scăzută. Iată un exemplu concret: un neurochirurg efectuează o operație pe creierul unui pacient. Evident, avem un proces complex. Nu credem că ISO 9001:2000 ar prefera într-o astfel de situație existența unor volume imense de proceduri privind felul în care se face operația pe creier! Ar fi de-a dreptul anormal ca pacientul să fie cu craniul deschis, iar neuroghirurgul să caute prin documentație o indicație legată de ce trebuie să facă în continuare... În acest caz accentul se pune pe experiență și instruire adecvată, înainte de a intra în operație... ISO 9001:2000 nu cere să-i deschizi ușa clientului! Desigur, acest lucru ar fi unul bun, tinând de politețe. Totuși, nu este o cerință a standardului. Cu alte cuvinte, standardul nu vă spune cum trebuie realizate anumite lucruri, dar cere însă să dovediți că le-ați realizat. Este la completa liberă alegere a dvs. să decideți cum faceți lucrurile. Altfel spus: standardului nu-i pasă în ce mod faceți treaba! Un exempu mai recent: o organizați al cărei obiect de activitate este arhitectura ne-a spus: am crezut că voi, în calitate de consultanți, ne veți spune cum să desenăm! Complet greșit, deoarece nu suntem arhitecți, chiar dacă avem experiență în proiectare. Fiecare organizație este liberă să decidă asupra felului în care va realiza activitățile specifice...
Chiar dacă acest lucru ar fi ideal, ISO 9001:2000 cere doar utilizarea echipamentelor adecvate. Gradul de adecvare este strict legat de cerințele clienților. Cu alte cuvinte, când un client cere realizarea unui produs, organizația trebuie să ia în considerare aceste cerințe și să facă o analiză pentru a determina dacă este capabilă să le îndeplinească. Dacă răspunsul la analiză este afirmativ, atunci este în regulă, cu tehnologia și echipamentele disponibile la acel moment! Dacă nu, organizația trebuie să informeze clientul că nu poate satisface cerințele. Analiza care se efectuează trebuie să ia în considerare capabilitatea mașinilor și a tehnologiei existente de a îndeplini cerințele specificate. Concluzie: dacă considerați că echipamentele de care dispuneți nu sunt adecvate pentru ISO 9001:2000, vă sfătuim să vă revizuiți ideea... ISO 9001:2000 nu vă spune când este momentul propice pentru a începe implementarea! Multe organizații au în vedere demararea implementării cerințelor standardului ISO 9001:2000. Totuși, ele cred că momentul respectiv nu a sosit încă, datorită schimbărilor ce se petrec în organizație, calificarea redusă a angajaților, etc. Această idee este complet greșită. Cea mai bună cale de a manageria schimbările din organizație și a îmbunătăți valoarea resursei umane este existența unui sistem de management al calității bazat pe standardul ISO 9001:2000. Spre exemplu, standardul cere ca schimbările în organizație să fie gestionate astfel încât să se păstreze integritatea sistemului; cu alte cuvinte, gândiți-vă la o schimbare, stabiliți-o, puneți-o în aplicare sub formă de experiment, iar apoi verificați nivelul de adecvare al soluției experimentate. Dacă este adecvată, permanentizați acea schimbare. Dacă nu, uitați de ea. În privința resursei umane, standardul cere organizației să furnizeze instruirea necesară, astfel încât să se atingă nivelul "omul potrivit la locul potrivit". ISO 9001:2000 nu cere să nu faceți greșeli! Una din cele mai bizare idei preconcepute privind standardul ISO 9001:2000 este cea în care nu aveți voie să greșiți. Cu alte cuvinte, tot timpul ar trebui să realizați produse perfecte. Dacă atingeți un astfel de nivel, organizația este una perfectă! Din păcate, perfecțiunea este în ceruri, nu pe pământ. Să ne aducem aminte de anumite cerințe importante ale standardului. Una dintre ele este îmbunătățirea continuă. Dacă organizația atinge perfecțiunea, nu mai este posibilă nici o îmbunătățire, ceea ce înseamnă că nu mai respectați cerințele standardului. Ei, asta este o problemă importantă... Ceea ce trebuie să rețineți este faptul că ISO 9001:2000 cere să învățați din propriile greșeli, cât de mult posibil. Acest lucru se obține în urma analizei neconformităților, în care trebuie să încercați să depistați cauza, iar impotriva acesteia să impuneți acțiuni corective adecvate. ISO 9001:2000 nu cere tone de documentații! Unii consideră că fiecare activitate simplă din organizație trebuie să aibă o documentație asociată, care să o descrie în mod clar. Acest lucru este complet greșit. Fiecare organizație caută să fie mai eficientă, mai eficace. Având documentații de anvergură poate fi folositor, dar nu în toate cazurile. Standardul cere în mod simplu ca mărimea documentației să fie corelată cu complexitatea proceselor și experiența angajaților. Birocrația nu este absolut de loc o cerință a lui ISO 90001:2000! Documentație suplimentară ar trebui elaborată atunci când complexitatea proceselor este mare sau când calificarea personalului este scăzută. Iată un exemplu concret: un neurochirurg efectuează o operație pe creierul unui pacient. Evident, avem un proces complex. Nu credem că ISO 9001:2000 ar prefera într-o astfel de situație existența unor volume imense de proceduri privind felul în care se face operația pe creier! Ar fi de-a dreptul anormal ca pacientul să fie cu craniul deschis, iar neuroghirurgul să caute prin documentație o indicație legată de ce trebuie să facă în continuare... În acest caz accentul se pune pe experiență și instruire adecvată, înainte de a intra în operație... ISO 9001:2000 nu cere să-i deschizi ușa clientului! Desigur, acest lucru ar fi unul bun, tinând de politețe. Totuși, nu este o cerință a standardului. Cu alte cuvinte, standardul nu vă spune cum trebuie realizate anumite lucruri, dar cere însă să dovediți că le-ați realizat. Este la completa liberă alegere a dvs. să decideți cum faceți lucrurile. Altfel spus: standardului nu-i pasă în ce mod faceți treaba! Un exempu mai recent: o organizați al cărei obiect de activitate este arhitectura ne-a spus: am crezut că voi, în calitate de consultanți, ne veți spune cum să desenăm! Complet greșit, deoarece nu suntem arhitecți, chiar dacă avem experiență în proiectare. Fiecare organizație este liberă să decidă asupra felului în care va realiza activitățile specifice...
Multe organizații au în vedere demararea implementării cerințelor standardului ISO 9001:2000. Totuși, ele cred că momentul respectiv nu a sosit încă, datorită schimbărilor ce se petrec în organizație, calificarea redusă a angajaților, etc. Această idee este complet greșită. Cea mai bună cale de a manageria schimbările din organizație și a îmbunătăți valoarea resursei umane este existența unui sistem de management al calității bazat pe standardul ISO 9001:2000. Spre exemplu, standardul cere ca schimbările în organizație să fie gestionate astfel încât să se păstreze integritatea sistemului; cu alte cuvinte, gândiți-vă la o schimbare, stabiliți-o, puneți-o în aplicare sub formă de experiment, iar apoi verificați nivelul de adecvare al soluției experimentate. Dacă este adecvată, permanentizați acea schimbare. Dacă nu, uitați de ea. În privința resursei umane, standardul cere organizației să furnizeze instruirea necesară, astfel încât să se atingă nivelul "omul potrivit la locul potrivit". ISO 9001:2000 nu cere să nu faceți greșeli! Una din cele mai bizare idei preconcepute privind standardul ISO 9001:2000 este cea în care nu aveți voie să greșiți. Cu alte cuvinte, tot timpul ar trebui să realizați produse perfecte. Dacă atingeți un astfel de nivel, organizația este una perfectă! Din păcate, perfecțiunea este în ceruri, nu pe pământ. Să ne aducem aminte de anumite cerințe importante ale standardului. Una dintre ele este îmbunătățirea continuă. Dacă organizația atinge perfecțiunea, nu mai este posibilă nici o îmbunătățire, ceea ce înseamnă că nu mai respectați cerințele standardului. Ei, asta este o problemă importantă... Ceea ce trebuie să rețineți este faptul că ISO 9001:2000 cere să învățați din propriile greșeli, cât de mult posibil. Acest lucru se obține în urma analizei neconformităților, în care trebuie să încercați să depistați cauza, iar impotriva acesteia să impuneți acțiuni corective adecvate. ISO 9001:2000 nu cere tone de documentații! Unii consideră că fiecare activitate simplă din organizație trebuie să aibă o documentație asociată, care să o descrie în mod clar. Acest lucru este complet greșit. Fiecare organizație caută să fie mai eficientă, mai eficace. Având documentații de anvergură poate fi folositor, dar nu în toate cazurile. Standardul cere în mod simplu ca mărimea documentației să fie corelată cu complexitatea proceselor și experiența angajaților. Birocrația nu este absolut de loc o cerință a lui ISO 90001:2000! Documentație suplimentară ar trebui elaborată atunci când complexitatea proceselor este mare sau când calificarea personalului este scăzută. Iată un exemplu concret: un neurochirurg efectuează o operație pe creierul unui pacient. Evident, avem un proces complex. Nu credem că ISO 9001:2000 ar prefera într-o astfel de situație existența unor volume imense de proceduri privind felul în care se face operația pe creier! Ar fi de-a dreptul anormal ca pacientul să fie cu craniul deschis, iar neuroghirurgul să caute prin documentație o indicație legată de ce trebuie să facă în continuare... În acest caz accentul se pune pe experiență și instruire adecvată, înainte de a intra în operație... ISO 9001:2000 nu cere să-i deschizi ușa clientului! Desigur, acest lucru ar fi unul bun, tinând de politețe. Totuși, nu este o cerință a standardului. Cu alte cuvinte, standardul nu vă spune cum trebuie realizate anumite lucruri, dar cere însă să dovediți că le-ați realizat. Este la completa liberă alegere a dvs. să decideți cum faceți lucrurile. Altfel spus: standardului nu-i pasă în ce mod faceți treaba! Un exempu mai recent: o organizați al cărei obiect de activitate este arhitectura ne-a spus: am crezut că voi, în calitate de consultanți, ne veți spune cum să desenăm! Complet greșit, deoarece nu suntem arhitecți, chiar dacă avem experiență în proiectare. Fiecare organizație este liberă să decidă asupra felului în care va realiza activitățile specifice...
Una din cele mai bizare idei preconcepute privind standardul ISO 9001:2000 este cea în care nu aveți voie să greșiți. Cu alte cuvinte, tot timpul ar trebui să realizați produse perfecte. Dacă atingeți un astfel de nivel, organizația este una perfectă! Din păcate, perfecțiunea este în ceruri, nu pe pământ. Să ne aducem aminte de anumite cerințe importante ale standardului. Una dintre ele este îmbunătățirea continuă. Dacă organizația atinge perfecțiunea, nu mai este posibilă nici o îmbunătățire, ceea ce înseamnă că nu mai respectați cerințele standardului. Ei, asta este o problemă importantă... Ceea ce trebuie să rețineți este faptul că ISO 9001:2000 cere să învățați din propriile greșeli, cât de mult posibil. Acest lucru se obține în urma analizei neconformităților, în care trebuie să încercați să depistați cauza, iar impotriva acesteia să impuneți acțiuni corective adecvate. ISO 9001:2000 nu cere tone de documentații! Unii consideră că fiecare activitate simplă din organizație trebuie să aibă o documentație asociată, care să o descrie în mod clar. Acest lucru este complet greșit. Fiecare organizație caută să fie mai eficientă, mai eficace. Având documentații de anvergură poate fi folositor, dar nu în toate cazurile. Standardul cere în mod simplu ca mărimea documentației să fie corelată cu complexitatea proceselor și experiența angajaților. Birocrația nu este absolut de loc o cerință a lui ISO 90001:2000! Documentație suplimentară ar trebui elaborată atunci când complexitatea proceselor este mare sau când calificarea personalului este scăzută. Iată un exemplu concret: un neurochirurg efectuează o operație pe creierul unui pacient. Evident, avem un proces complex. Nu credem că ISO 9001:2000 ar prefera într-o astfel de situație existența unor volume imense de proceduri privind felul în care se face operația pe creier! Ar fi de-a dreptul anormal ca pacientul să fie cu craniul deschis, iar neuroghirurgul să caute prin documentație o indicație legată de ce trebuie să facă în continuare... În acest caz accentul se pune pe experiență și instruire adecvată, înainte de a intra în operație... ISO 9001:2000 nu cere să-i deschizi ușa clientului! Desigur, acest lucru ar fi unul bun, tinând de politețe. Totuși, nu este o cerință a standardului. Cu alte cuvinte, standardul nu vă spune cum trebuie realizate anumite lucruri, dar cere însă să dovediți că le-ați realizat. Este la completa liberă alegere a dvs. să decideți cum faceți lucrurile. Altfel spus: standardului nu-i pasă în ce mod faceți treaba! Un exempu mai recent: o organizați al cărei obiect de activitate este arhitectura ne-a spus: am crezut că voi, în calitate de consultanți, ne veți spune cum să desenăm! Complet greșit, deoarece nu suntem arhitecți, chiar dacă avem experiență în proiectare. Fiecare organizație este liberă să decidă asupra felului în care va realiza activitățile specifice...
Unii consideră că fiecare activitate simplă din organizație trebuie să aibă o documentație asociată, care să o descrie în mod clar. Acest lucru este complet greșit. Fiecare organizație caută să fie mai eficientă, mai eficace. Având documentații de anvergură poate fi folositor, dar nu în toate cazurile. Standardul cere în mod simplu ca mărimea documentației să fie corelată cu complexitatea proceselor și experiența angajaților. Birocrația nu este absolut de loc o cerință a lui ISO 90001:2000! Documentație suplimentară ar trebui elaborată atunci când complexitatea proceselor este mare sau când calificarea personalului este scăzută. Iată un exemplu concret: un neurochirurg efectuează o operație pe creierul unui pacient. Evident, avem un proces complex. Nu credem că ISO 9001:2000 ar prefera într-o astfel de situație existența unor volume imense de proceduri privind felul în care se face operația pe creier! Ar fi de-a dreptul anormal ca pacientul să fie cu craniul deschis, iar neuroghirurgul să caute prin documentație o indicație legată de ce trebuie să facă în continuare... În acest caz accentul se pune pe experiență și instruire adecvată, înainte de a intra în operație... ISO 9001:2000 nu cere să-i deschizi ușa clientului! Desigur, acest lucru ar fi unul bun, tinând de politețe. Totuși, nu este o cerință a standardului. Cu alte cuvinte, standardul nu vă spune cum trebuie realizate anumite lucruri, dar cere însă să dovediți că le-ați realizat. Este la completa liberă alegere a dvs. să decideți cum faceți lucrurile. Altfel spus: standardului nu-i pasă în ce mod faceți treaba! Un exempu mai recent: o organizați al cărei obiect de activitate este arhitectura ne-a spus: am crezut că voi, în calitate de consultanți, ne veți spune cum să desenăm! Complet greșit, deoarece nu suntem arhitecți, chiar dacă avem experiență în proiectare. Fiecare organizație este liberă să decidă asupra felului în care va realiza activitățile specifice...
Desigur, acest lucru ar fi unul bun, tinând de politețe. Totuși, nu este o cerință a standardului. Cu alte cuvinte, standardul nu vă spune cum trebuie realizate anumite lucruri, dar cere însă să dovediți că le-ați realizat. Este la completa liberă alegere a dvs. să decideți cum faceți lucrurile. Altfel spus: standardului nu-i pasă în ce mod faceți treaba! Un exempu mai recent: o organizați al cărei obiect de activitate este arhitectura ne-a spus: am crezut că voi, în calitate de consultanți, ne veți spune cum să desenăm! Complet greșit, deoarece nu suntem arhitecți, chiar dacă avem experiență în proiectare. Fiecare organizație este liberă să decidă asupra felului în care va realiza activitățile specifice...
